joi, 21 octombrie 2010

Prea rapid, prea imperfect.

Sunt atatea lucruri care nu au sens si pe care nu le voi intelege. Toate regurile vietii par sa fie incalcate. Si eu?! Si eu le incalc. Imi incalc regurile propriului joc. Si oricat de cliseic ar suna, se pare ca regurile sunt facute, tocmai pentru a le incalca. Daca nu ar fii reguli atunci nu ar mai fii amuzamentul de a face acel ceva, nu te-ar mai ademenii nimic spre prapastie.
De cateva zile ma tot gandesc la cat de banali si previzibili putem fii noi, oamenii. Majoritatea se cred ingerasi, mai exact victime. Victima oameniilor "rai" sau "egoisti", "nesimtiti", "indiferenti", sau oricum altcumva ai vrea sa-i numesti. Gasesti la toata lumea defecte, spui "Vai ce nesimtitt e ala, vai ce vaca e aia, vai vai vai!". Da, pai o veche vorba pe care o stiai spunea ceva de genu' cum ca mai intai anealizeaza-te pe tine, si apoi pe altul. Dar deh, acum suntem cu totii mari si tari si nu mai are rost sa ne gandim la orice altceva. Fraierilor! Nu stiti ce pierdeti! In loc sa ii acceptati pe toti cu defectele cu calitatiile lor, ii aruncati la gunoi doar pentru ca nu poseda aceea perfectiune, pe care apropo, nici tu nu o ai. Ti-e greata de prostie, te crezi "intelectualnic", si doar parul de pe capul tau stie ce fel de copil-copac esti. Nu, aici nu te critc pe tine, banal ciudat ce te intoxici cu ciudatenia tocmai pentru ca nu ai dat un simplu "x" la fereastra asta, ci generalizez mai exact. Desigur, nimeni nu zice ca nu fac parte si eu din aceasta gloata de oameni, dar macar pot recunoaste, nu?! Si chiar daca nu exista perfectiune, nu te doare mana sa incerci sa o atingi, sa te aproprii, sa ii simti caldura ce trece prin degetele tale firave.
Si nu stiu ce sa zic sau sa cred despre tine, din moment ce nici chiar tu nu ma cunosti indeajuns de bine cat sa ma intelegi. Dar asta este lumea si nimeni nu cunoaste pe nimeni. Doar crede asta. Doar se aproprie de asta. dar niciodata suficient de mult. Niciodata. 
Sunt un simplu si banal om, nimeni nu se prinde de asta. Cand nu aveti o scena de alti prosti la care sa va plangeti, veniti la mine, ca si cum eu as fii A-tot-stiutoare si te-as putea ajuta cu acel ceva. Adevarul este ca mi-as dorii, mi-as dorii sa te ajut. Dar nu pot. Si in ultimul timp au venit atatea lucruri pe capul meu incat nici eu nu stiu ce sa fac cu ele. Da, se pare ca in ultimul timp, toul se schimba de la o zi la alta, nimic nu ramane macar asemanator, totul se misca pe langa mine cu o rapiditate imensa si ma impinge si pe mine spre asta.
Nu vreau sa fac pe desteapta sau pe interesanta. Asta este modul meu de a gandii. Gresit de cele mai multe ori, dar n-am de gand sa ma arunc chiar si pe mine la gunoi pentru ca nu stiu acel ceva ce se numeste perfectiune. 
Deci poate ca nimic nu are sens si nici nu va avea. Dar asta deja numai devine treaba noastra. Ci a lor. Si daca vor sa continue cu asta, nu ne pasa. Nu, raza de soare?!
Si inca ceva. Se pare ca eu Miss Complicata a inceput sa iubeasca simplitatea lucrurilor, tocmai pentru ca sunt complicate prin simplitatea complicata ce o simplifica. ;)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis