luni, 1 noiembrie 2010

Inger pazitor. (1)

Uite un dialog inventat de mine, nebun deoarece vorbesc eu cu o parte din mine care ma cunoaste mai bine. Scuza mea e ca ma plictiseam. Si poate sunt nebuna. Dar e amuzant sa scrii asa, fara rost. ;)) 
-Buna. Punct. Virgula. Pa. Buna.
-:-w
-Gata, am tacut. M-am plictisit.
-De ce?
-Pentru ca nu ma faci sa rad!
-Da?!
-Da.
-De ce sa te fac sa razi?
-Pentru ca tu existi pentru mine.
-Ba nu.
-Ba da.
-De ce?
-Eu te-am creeat.
-Ba nu.
-Esti prietenul meu imaginar. :))
-Nu.
-Nu?!
-Nu. Eu sunt altcineva, o persoana adevarata care simte.
-Ce simti?
-Acum?
-Da.
-Iubire.
-Pentru?
-Secret.
-Bine.
-Si pentru infinit.
-De ce infinit?
-Pentru ca e plin de gol.
-Si tu esti gol cu plin.
-Nu glumesc.
-Dar eu da.
-De ce?
-Eu inca vreau sa rad.
-Vrei sa te ajut?
-Mereu am vrut.
-Da?
-Da.
-Nu inteleg.
-Oi fi tu fiinta vie. Dar tot te iubesc.
-Nu sunt fiinta vie.
-Nu?!
-Nu.
-Dar ai zis ca esti o persoana adevarata.
-Sunt.
-Persoanele nu sunt vii?
-Nu.
-De ce?
-Sunt sufletul nemuritor.
-Al cui?!
-Al tau.
-Cum asa?
-Sunt sufletul nemuritor care apare cand esti singura.
-Nu sunt singura.
-Ba da.
-Tu nu ar trebuii sa ma faci sa ma simt bine?
-Poate.
-Nu inteleg. Daca faci parte din mine, cum poti sa existi?
-Da?!
-Nu stiu. M-ai incurcat.
-Da?!
-Da.
-Hai sa jucam un joc.
-Nu o facem deja? Ne jucam de-a prostii. Adica eu ma joc.
-Nu.
-Bine.
-Adevar sau provocare?
-Bine.
-Ce alegi?
-Provocare!
-De ce?
-Sunt curioasa ce o sa ma pui sa fac.
-Te provoc sa-mi spui un secret. Unul mare.
-Nu vreau.
-Dar trebuie.
-Daca esti parte din mine, nu ar trebuii sa stii deja?
-Nu sunt parte din tine.
-Esti ciudata!
-Shh. Ciudat.
-Da?!
-Da. Sunt constiinta ta, sunt acel ceva care te face sa pari nebuna acum. Cineva care stie mai bine decat tine ce simti. Deci nu am gen.
-Dar ai zis ca ai sentimente proprii.
-Da. Sunt doar ale mele, din moment ce tu nu le cunosti.
-Aha.
-Deci?! Vreau secretul!
-Nu stiu ce sa-ti zic.
-Bine.
-Bine?!
-Inca te minti singura.
-Ba nu.
-Ba da.
-Stii adevarul. Dar ti-e frica chiar si sa-l gandesti.
-Poate.
-De ce ti-e frica?
-Tu sa-mi spui.
-De ce eu?!
-Tu esti flosoful.
-Bine.
-Ascult.
-De fapt, citesti. 
-Ce citesc?
-Ceea ce scrii. 
-Si in completare: ca proasta.
-Corect. Dar nu-ti spun nimic. Tu trebuie sa-ti dai seama.
-Poate
-Eu eram cel care spunea poate. 
-Tu inca esti eu.
-Ba nu.
-Ba da.
-De ce nu intelegi?!
-Du-te dracu.
-M-as duce dar nu stiu unde e.
-Asta e replica mea. 
-Stiu.
-Pa.
-Stai.
-Pa.
-De ce?
-Pentru ca urasc faptul ca sunt dependenta de tine.
-De ce?
-Pentru ca ma trezesti la realitate.
-Bine.
-Pa.
-Pa.




To be continued...

.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.

2 comentarii:

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis