sâmbătă, 28 aprilie 2012

Cand n-are omul ce face...

Armonizat în miile de culori ale noii tale vieți, iubindu-te prea mult pentru a mai spune că nu te numești om. Și totuși, atât de complex încât nici umanitatea nu a avut curajul să te primească cu brațele deschise, așa cum ai fi meritat.
Șii da, ești într-un război continuu între tine și tot ceea ce te înconjoară. Vrei, încerci să fi tu, să te integrezi, să te evidențiezi, săăă... multe. Oare care dintre eurile tale de mai devreme va câștiga? Oare în favoare a ce te vei arunca singur la gunoi?
Un război așa de ilogic și amețitor, încât nu îți mai dai seama pe cine lovești cu acel cuțit improvizat. Nu vezi, iubire? Sângele îți curge din multitudinea de răni. Acum observi? Nu ai vrut să observi de fapt, nu? Ești speriat? Ești și te uiți bezmetic prin jur. Nu înțelegi cum de s-a putut întâmpla una ca asta. Ești așa de sigur că nu te-ai lăsat rănit... Doar știi că ai atacat tu primul, animalic, mânat de frică și dorință, doar știi că nu ai oferit vreo ocazie cuiva să te atingă. 
Te-ai rănit singur, prostuțule! În încercarea ta zadarnică de a te proteja, de a-ți creea mediul perfect ai uitat să trăiești. Te-ai legat singur cu niște lanțuri mult prea grele. Dar nu orice fel de lanțuri - lanțuri aurite, de firmă. Ca să moară toți Du$$mAn!!.
Daaaaar nu e doar atât. Dacă ar fi fost doar atât nu ai mai fi fost omuleț. Căci tu poți supraviețuii în orice mediu, poți să renaști din cenușă de un infinit de ori. Nu contează cat de rănit ești, nu contează câte inimi ai pierdut pe drum, nu contează și nu va conta căci tu ești centrul universului tău și chiar și pe patul de moarte ai un univers plin cu viitoruri la picioarele tale.

Altceva? 
Vise. Hai să visăm la vise. Hai să visăm cu atâta ardoare la niște vise imposibile încât tot universul să se întoarcă cu susul în jos și să ne facă pe plac. 

Și acum plec. Iar.



joi, 19 aprilie 2012

Si am revenit. Si serialele cu mine.

M-aaaaam întors! Și chiar dacă este cu o mega mare întârziere vreau să urez un Paște Fericit!
Dar Paștele a cam trecut și vacanța este pe sfârșite, afară e soare cu dinți și naiba știe ce ar trebuii să scriu eu acum. 
Ok deeci curând voi scrie un articol. Un articol, nu doar o aberație scrisă de umplutură ca restul chestiuțelor.

Așam. Am ajuns la zi cu The Lying Game care mi se pare un serial chiar grozav care a pus ghiarele pe mine încă din primul episod. Și chiar îmi seamănă cu Pretty Little Liars. Pooate voi scrie despre ele și alte seriale curând. 
Am încercat să mă uit și la Ringer dar m-am cam lăsat după episodul 6. Nu știu de ce dar nu m-a atras cine șite ce. Plus că nu sunt eu mare fan al tipei din Buffy - Spaima Vampirilor. Am încercat să mă uit și la Spartacus. Dar am lăsat-o baltă după primul episod. :D
Acum m-am apucat de Fringe care mă tot tenta de ceva timp. Și chiar dacă mi-am promis că o voi lăsa mai moale cu serialele dar sunt perioadele acelea când nu mai apare nici un episod nou și afară plouă și n-ai ce face. Revenind, Fringe chiar mi se pare un serial teribil de reușit cu o intrigă excelentă. Este primul, după mult timp, după care mi se pare că acele 40 de minute au trecut prea repede.
Ca seriale Coreene văzute nici nu mai țin socoteala. Mama e cea care se uită la ele dar nu pot rezista să nu mai arunc și eu câte un ochi. Cu toate că am văzut destule, niciunul dintre ele nu se compară cu primele pe care le-am văzut. Nu știu ordinea dar o să le înșir pe aici pe ultimile văzute: Fugitive Plan B (în prezent), My Girl (penultimul văzut), Thorn Birds (a fost și pe Euforia), A Man Called God, Flower Boy Ramyun Shop, Lie to me, Lovers, Paradise Ranch, Princess Hours, Spy Myung Wol, The Musical 2011 șiii cred că cam atât. Dar eu zic că e suficient, nu? Astea pe lângă celalte, bineînțeles.


Așam, m-am tirat că am secat prea multă  rău lumea. >:)

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Balene și ne-balene.

Aaaaa venit vacanța! Am scăpat și de săptămâna altfel și de orele matinale la care trebuia să mă (ne) trezesc (trezim). Șiii acum tot ce vreau e să găsesc un subiect de a vorbii încontinuu lucruri stuuupide.
Deci, privește: Baleneee!
Balene, chestiulele alea acvatice și imense, balene pe cale de dispariție, balene albastre, roz și mov! Pentru că atunci când nu știi despre ce să scrii, balenele mereu îți vor venii în ajutor. 
Wikipedia zice despre ele că sunt cele mai mari animale și mamifere. Wikipedia a furat această afirmație de la mine.
Balenele au apărut acum aproximativ 50 de milioane de ani. Strămoșii lor erau animale de uscat, care prin adaptarea treptată la mediul marin, au suferit pierderea perechii de picioare posterioare, crearea unei caudale, respectiv transformarea perechii de membre anterioare în înotătoare. Balenele sunt animale blânde, inteligente, care se hrănesc cu microorganismele din ocean.
Deci am zis: balene.
Și acuuuum să pălăvrăgesc despre ce-am făcut în Săptămâna Altfel. Luni șiiii miercuri am jucat Conquiztador la școală, doar clasa mea. Chestii, trestii, pica mereu netu', pc-ul mergea ca naiba și alte țestoase de genu' (se mișcau ca broaștele țestoase și... și alea sunt lente.. și ziceam... adică că... ah, nu mai contează. -.-").  Marți marți maaarți am fost la film. Să fie război. Epic, epic, epic! Atât de mega epic încât a fost teribil de epic! Și eu care credeam că o să adorm acolo... îmi și pregătisem telefonul să intru pe mes. Da' nu, a trebuit ca din prima secvență să apară doi tipi buuuuuuni și să-mi strice mie planurile! Șiiii, înafară de... sexoșeniile alea, au mai fost o mulțime de faze amuzante. Deci recomand. Și nu, nu voi povestii de el. Adică... Avem o tipă blondă, nehotărâtă și doi tipi buni prieteni și spioni. Cred că hărțuire are un cu totul alt sens în povestioara asta (și cuvântul ușuratică). Am tăcut, m-am tirat, trecem la ziua minunată de joi. Joi joi joi am fost în grădina botanică.  Viiineri n-am făcut nimic. Și atât.


Dispărut-am, ding dong, pa pa, do re mi, la la la, bing ba bung, abracadabra, vum vum, bye.

duminică, 1 aprilie 2012

Cu-cuvinte.


Nevinovate povești îmbibate în cerneala, străluciri fantomatice de săruturi furate. Dar nu orice fel de săruturi. Săruturi platonice, de libertate și cu libertate. Simbioză între tine și propria imaginație colorată. Forme ciudate și teribil de atrăgătoare. Atât.

Amintiri dulci. Te-ai fi gândit atunci că amintirile dulci, în timp, ar fi devenit mai usturătoare ca niciodată? Și că amintirile usturătoare ți-ar fi adus zâmbetul pe buze într-o clipită? Amintiri neșterse. Omnisciente și omniprezente. Recunoaște, totuși nu vrei să scapi de ele.
Entuziasmul din dansul ecourilor. Și nu numai atât. 
Nu, nu e vorba de sfârșit sau de trecut. Nici de povestea în sine. În fond, nu e povestea mea, e a ta. A tuturora. E vorba doar de îmbârligarea aceasta amețitoare de întâmplări și de cuvinte spuse fără voie și, desigur, de o multitudine de sentimente.
Rătăcești în căutarea întrebării, în căutarea răspunsului, în căutarea luminii. În căutarea fericirii. Dacă te voi întreba ce e fericirea, răspunde-mi cu un nume.
Ți se pare că e întuneric? Și așa de multa liniște încât iți poți auzii gândurile… Liniștește-te, totul este doar în capul tău.
Și îmi vei zice că dacă ai putea să zbori, ai zbura. Și eu iți voi zice că dacă ai vrea să zbori nu ar mai conta dacă ai putea sau nu.



Mâine îmi voi lua cu siguranță viitorul înapoi.

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis