Sunt aici
Sau am fost.
Mă arunci
Fără rost.
Mă avânt.
Iar eu plec
Făr-un cuvânt.
...
M-am pripit,
Am înnebunit.
Nu-i o întrebare,
Și știi.
Sub soare...
Ți-aș cere
Doar
Să vii
Să-mi fi alinare...
Să te văd mai clar.
Sunt aici.
Iar, din nou.
Ghici:
N-am plecat.
Sunt un ecou.
Nu am fost.
Crede-mă!
Ți-ai imaginat!
Fără rost.
Privește-mă!
Nu-s cam transparentă?
Nu, măi, nu-s indiferentă!
Doar absentă.
Te-ai lovit la cap?
Hai că am plecat.
Mă-ntorc după ora-ți de culcare...
Profund, știu. Rog râsetele să nu fie enunțate în scris sub formă de „Hahaha” sau „Hehehe”. Ie blogul meu și aberațiile sunt ca la ele acasă. De asemenea, îmi conștientizez și singură gradul de incoerență. Mulțumesc pentru înțelegere. Amin.
Apropo, îi mai ia cuiva mai mult timp să găsească un titlu, decât să scrie postarea propriu-zisă?! Eu îmi storc creerii pentru o idee și după mult chin răsare „Mere”. Mda. Pa, pa!
Prea tare poezia . Esti un geniu :D , un absolut geniu :D. The Great Ada.
RăspundețiȘtergereEsti o persoana foarte profunda si adanca uneori , si asa ca sa iti placa tie un Hehehe :>.
RăspundețiȘtergereMereu gasesc ceva interesant pe blogul tau si acea poezie e dovada vie ca pui suflet in blogul tau. Multumesc pentru toate postarile tale si fi linistita , acea alinare o sa vina ca o adiere a vantului vara:).
RăspundețiȘtergereHahaha. Hehehe.
ȘtergereUnde naiba e adierea aia? :-w ;))
Abstract dar drăguț !
RăspundețiȘtergere