duminică, 21 februarie 2016

Mută

Tocmai încep al doilea semestru de facultate. S-a dus prima sesiune și vacanța de după ea. A fost ok. În sensul că nu am învățat prea mult, câteva ore pentru fiecare examen. Deci, cu puțină speranță, poate reușesc să încerc mai mult. Oricum semestrul ăsta o să fie mai greu. Deci o să trebuiască să depun ceva efort, de data asta, nu? De mâine, poate. Mâine începe. Mai am doar câteva ore de vacanță. Nu o să fac ceva cu ele, nu am făcut nici cu cele de dinainte.
Nu o să vorbesc despre facultate. Nu acum. Poate mâine sau când o să am chef. Cândva.
S-au produs cam multe schimbări în ultimile săptămâni sau luni. Schimbări despre care nu pot vorbi, dar există. Și... nici nu am cu cine să vorbesc despre ele, nu că ar fi o noutate. Sau nevoie. Doar o mică speranță că dacă le pun într-o anumită lumină, aș putea face sens. Dar sunt om și știu că nimănui nu-i pasă suficient de mult. Sau doar mie nu-mi pasă în general.
Voiam să abordez o problemă care mă seacă de câteva săptămâni. Și poate are vreo legătură cu schimbările care nu au nici un sens.
Sentimente.
Adică chestii pe care nu le am.
Problema e că nu știu nici dacă am avut vreodată. Dar nu, asta e o chestiune separată.
Momentan sunt în stadiul ăla în care am realizat că nu pot să simt nimic. Absolut nimic. Nici empatie, dar asta parcă nu ar fi o noutate. Doar, chiar, serios, nu pot să simt nimic. Eventual doar frig. O durere de cap. Chestii normale.
Nu am sentimente pentru oameni. Mă lasă rece. Situațiile sociale mă irită. Convenții. Vezi tu, prea des, nu râd la ce glumă bună ai spus tu, râd pentru că trebuie să râd. Că asta cere situația. Nu râd nici la glumele mele. Nici nu-mi mai crește ego-ul că tu râzi la ele. Doar aștept să te oprești pentru că mă obosești. Poveștile tale mă obosesc. Nu mă interesează să aflu lucruri noi despre tine, pentru că mie nu mi se par noi. Mie mi se par atât de repetitive și plictisitoare. Dar mă prefac.
Totuși, prefer să vorbești despre tine, decât să-mi ceri mie să vorbesc. Prefer să te ascult, decât să o fac eu. Dar aș prefera să stăm amândoi în liniște. E plăcut.
Nu mă mișcă nimic. Dacă ți se întâmplă ceva, o să fac tot ce pot să te ajut, dar nu o să-mi pese cu adevărat, nu o să simt ceva în legătură cu asta. Iar pentru tine nu o să fie nici o diferență. Nu o să vezi diferența. Pentru că aș face o treabă foarte bună. Pentru că mereu fac asta.
Dar prefer să ies pe afară singură și doar să stau singură și atât, decât să ies cu cineva. Cu cineva cu care să mă prefac că sunt o ființă umană.
E doar o fază, probabil. Dramatizez și o pun în unghiul ăla din care par o persoană cu probleme care are nevoie să fie reparată. Nu e tocmai victimizare, nu știu exact cum să o numesc. Dar e o imagine distorsionată a realității.
Pentru că, vezi tu, ai senzația că mă cunoști. Pentru că poate știi 2-3 povești. Poate nu le știi nici pe alea. Poate suntem prieteni de ani de zile și ai senzația asta. Dar nu știi ce gândesc. Nu știi cât de dificil îmi este să mă prefac că mă distrez. Să mă prefac plină de fericire și voie bună și superficialitate. Dar e mai ușor. Să faci asta, decât să te deschizi cuiva. Să-ți verși sufletul pe tavă și să aștepți... ceva. E mai ușor doar să fi un om pe acolo, fără nimic interesant. Nu că așa ar fi. Doar... știu că nu știu câți de i să pun în verbul a fi.
Starea mea generală e poker face.
Așa că am căutat să fac chestii care să mă facă să simt ceva. Dar o să încetez, pentru că după se complică lucrurile. Și nu mai suport.
Lasă-mă să fiu singură. Arată că-ți pasă, dar după lasă-mă. Să vorbesc e ultima chestie pe care o vreau.

Spune-mi, unicornule, cât de tare te-am făcut să fugi de mine? Nu sunt genul de persoană pe care o vrei în viața ta, nu? Nici înainte nu eram. Și nici măcar nu-mi pasă. Ha!

1 comentarii:

  1. Te inteleg , te simt , e ok . Poate ai nevoie de cineva cu care sa taci si atat , poate ca nu mai ai esti in stare sa primesti vreun sentiment , vreo informatie , vreo orice , poate doar trebuie sa oferi tu ceva . Cred ca ar trebui sa fi sincera cu tine si daca simti nevoia sa taci sau sa actionezi asa cum esti de fapt , nu datorezi nimanui nicio explicatie , si sincer , chiar e ok sa taci uneori .
    Nu mai continui , probabil nu vrei sa citesti anyway :)) Da e ok , pentru ca nici mie nu-mi pasa.

    RăspundețiȘtergere

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis