- Mi-e atât de al dracu de dor. Și mi-e atât de al dracu de clar. Și mi-e atât de inimaginabil de trist. Și poate mi-e puțin și bine. Și mai mult frustrant.
- Zarurile au fost aruncate.
- Și vreau să îți mai spun ceva totuși. Eu uit, dar nu iert. Deci, te rog, straduiește-te să nu-mi mai reamintești, pentru binele tău. Există lucruri, fapte, pe care nu le pot ierta, chit că aș vrea, care o să mă ... *sentimente negative* de fiecare dată când îmi amintesc. Știu că teoretic nu-mi permit această perspectivă. Dar asta nu înseamnă că nu mi-e adevărată.
- Nimic nu e personal. Bine, cel puțin eu nu iau nimic personal. S-ar putea ca și extrema mea să nu fie tocmai potrivită, dar cu siguranță e mai bună decât a voastră.
- Știi cum e când afli ceva nou despre cineva? Sau, mă rog, îți spune ceva nou, etc etc. Asta nu ar trebui să schimbe complet tot ceea ce știai despre persoana respectivă, ca în filmele cu proști. Nu ar trebui să-i rescrie eul, ci să-l completeze.
- Evidentul mă atrage și am sentimentul ăsta că pierd ceva primordial din vedere.
- Tu-mi ești ceva complet circumstanțial, în definitiv. Iar cumva, în lumina noilor evenimente a imaginii ăsteia distorsionate de ansamblu, totul se leagă și totul suge și nu mă face decât să râd toată ironia asta.
- Azi dimineață am avut o mini revelație care acum îmi pare complet străină. Dar întrebarea rămâne tot aia.
Știu ce-mi doresc. Mi-am dat seama ce mi-am dorit mereu. Acum trebuie să văd cum fac să obțin asta.
Thomas Szasz a spus odata "The stupid neither forgive nor forget; the naive forgive and forget; the wise forgive but do not forget." banuiesc ca nu te-a cunoscut pe tine:)). Da, am cautat pe net citate despre forgiveness:)). Sa inteleg ca nici eu nu am fost iertat? xD
RăspundețiȘtergereoh, haide, nici tu nu te-ai iertat
Ștergere