marți, 23 iulie 2019

de gest

La recomandarea cuiva, voi aborda un subiect puțin atipic formatului meu de scrieri ambigue pe toane. Asta pentru că sunt complet incapabilă să vin cu vreo idee când nu sunt plină de toate angoasele existențiale.

Cine plătește la prima întâlnire?
Și cine nu conștientizează că răspunsul e variabil și contextual?
Asta, așa, fără feminisme, patriarhisme, misandrisme, alte isme.

Mie, personal, pentru că altcumva înafară de subiectivă nu am cum să fiu, îmi pare o chestie strict de gest. Studii de caz:

Dacă avem o primă întâlnire în parc și suntem bine, ne distrăm, trecem pe lângă genul ăla de butic cu o ladă plină de înghețată de acum trei ani, ți se face poftă și vrei să îți iei una, chiar m-aș simți aiurea dacă nu m-ai întreba și pe mine dacă vreau sau chiar să te oferi să-mi cumperi una.
Iar asta intră la categoria gesturilor. Pentru că, dacă rolurile sunt inversate, aș face la fel. Iar o înghețată este, până la urmă, doar o înghețată. Nu e ca și cum nu îmi permit și eu, sau că fără invitația ta specială aș rămâne cu pofta-n cui, ci e pur și simplu gestul. Asta nu înseamnă că vreau să te sărăcesc de 5 lei, sau că accept sau că refuz, ci gestul.

Deci, în urma exemplului de mai sus, un prim factor în răspuns, este prețul și locul.
O masă la restaurant e mai scumpă, eventual nici nu cred că e de indicat.
Un bilet la film e redundant, la fel ca prezența ta lângă mine în timpul lui, că nu e ca și cum putem comunica în vreun fel. Sau da, dar, știi tu, nu e indicat.
Dacă e un loc fancy, gen primă întâlnire în Paris cu un avion privat, nu-mi fac eu credit pentru asta, nici să mă bați. Nu că e un scenariu realist, e mai mult vorba de hiperbola în sine, dar dacă ai pretenții pretențioase, eu nu mă bag, man.

Mi se pare important ca o primă întâlnire să aibă loc într-un mediu relaxant cu un buget minim. Pentru tatonare a terenului, incurajarea discuțiilor și pentru a vedea compatibilitatea. Nu mă înțelege greșit, m-aș băga la sărit cu parapanta, dar asta m-ar face să vreau să mă combin cu ea, nu cu tine.
Dar acum depinde de fiecare cu ce vor să atragă pe cine vor să atragă.
La un restaurant, mi se pare complet în regulă ca fiecare să-și plătească partea. Pe de altă parte, există și gestul ăla drăguț de făcut cinste cu un desert împărțit.

Al doilea factor relevant este gradul de apropiere. Este o primă întâlnire între oameni ce erau deja amici, prieteni, apropiați în vreun fel? Sau scopul ei în sine e doar să vezi cine-o fi și ăsta/asta? Primă întâlnire la primă vedere?
Acum, scuză-mă, dacă în trecut am împărțit beri și ne-am mâncat biscuiții unul altuia și dintr-o dată ajung 5 lei in discuție, ca o problemă de viață și de moarte, e nițel aiurea. Asta în ambele ipostaze: dacă ceri sau dacă refuzi să primești.
Depinde. De tine, de cealaltă persoană, de dinamică, de dacă vă simțiți bine, de dacă vrei să-l/s-o cumperi sau vrei să faci doar un gest, sau vă vorbiți, sau mai știu eu ce.

Bine, mai sunt și alți factori, dar deja m-am plictisit de subiect. De mai multe paragrafe.
Cert e că dacă tipa cere, e al dracu de urât. Dacă tipu oferă, e frumos. Dacă tipa accepta sau nu, e altă treabă. Sunt cazuri și cazuri. În care tipa vrea nu știu de locație jmekeră și se așteaptă ca bărbatul să plătească. Dar dacă genul acesta de probleme prea ușor de rezolvat te privesc pe tine, schimbă-ți cercul de oameni.

Cine plătește la restul întâlnirilor?
Ei bine, asta e întrebarea supremă.
Răspunsul: depinde. De altele de data asta.

Nu mai încerci să creezi o imagine mai bună/diferită despre tine și nici nu ar mai trebui să fii constrâns de nu știu ce convenții sociale.
Comunică, vorbește, și, important, verifică compatibilitatea. Poate nu vrei să prinzi ranchiună că peste două luni ai cheltuit mai mult decât ai făcut. Sau să te simți vinovat că profiți. Sau mai știu eu ce. Stupid și superficial, dar trebuie să fie ceva de comun acord cu care toată lumea să fie ok. În traducere liberă: compatibilitate financiară să zicem.

Putem continua să dezvoltăm subiectul și să prezint situația ipotetică în care există o diferență substanțială între venituri. Dacă vrei în vacanță în Maldive, pentru tine e un chilipir, pentru cealaltă persoană sunt economiile de prea multe luni, ori nu mergeți împreună, ori te bagi și tu la contribuție. Dar, dacă vrei în vacanță în Maldive și tu nu îți permiți decât o supă la plic, nu transforma pe cealaltă persoană în bancă personală. Bine, decât dacă nu asta era ideea de la bun început, chestie în care, scuze boss, nu mă bag.

Personal, îmi place să mi se facă cinste, pentru că de prea multe ori nu sunt și eu decât o fetiță normală. Prea mult timp am tot refuzat, lucru care a deranjat. Știi tu, vrei și tu să cumperi o amărâtă de înghețată și fata nu te lasă, cică poate să fie frustrant. Acum, sincer, nu știu ce să zic. Am început să mai accept ocazional, tot de gest. Pentru că e un gest frumos și să accepți câteodată un hatâr.
Iar chestia cu făcutul cinstei, sorry, man, este complet unisex.

No pun this time. 
Asta că te-ai luat de mine că nu am scris luna asta.

Un comentariu:

  1. Nu ai mai facut o referinta la mine de ani de zile, feels nice:)).
    DAR, nu m-am laut de tine ca nu ai scris nimic, ti-am atras doar atentia ca trece luna si inca nu ai scris nimic :D dar banuiesc ca ai putea spune si ca m-am laut de tine indirect,anyway, who cares?

    Back on topic: Who cares?
    Gen, traditional vorbind, baiatul, pentru ca este un gentleman, ar trebui sa plateasca pentru fata si ea ar trebui sa accepte (sau sa refuze prima data pentru ca se lasa greu si la insistenta tipului, sa accepte).
    It's a nice gesture.
    Dar nu mai sunt vremurile alea si viata nu e un film chiar daca uneori poate fi dramatica.
    In ziua de azi sunt tot felul de persoane.
    Fete care accepta ca baiatul sa plateasca, fete care vor sa faca 50/50, fete care sunt ofensate ca baiatu se ofera sa plateasca(which is third wave stupid btw).
    Sunt si baieti care se ofera sa plateasca, baieti care fac 50/50, baieti care se simt ofensati ca nu li se permite sa plateasca si baieti care accepta ca fata sa plateasca.

    Solutia mi se pare simpla, baietii daca se simt bine la intalnire ar trebui sa se ofere sa plateasca iar fata daca s-a simtit bine la randul ei, sa accepte. Daca exista pareri diferite din partea persoanelor implicate, sa se faca 50/50 and that's it. Nu cred ca are sens sa se creeze un conflict din cauza unui lucru ca asta.

    Teoretic, incontinuiare asta ramane un gest frumos de facut din partea baiatului si ar putea sa primeasca puncte in plus.

    Btw, personal mi se pare ciudat ca o fata sa plateasca pentru baiat...si el sa accepte:))) like...why?:))))

    De ce am scris asa mult la chestia asta?

    RăspundețiȘtergere