Ok, ok, hear me out.
Fac și eu un check in, pentru ca încă exist și ceva din blogul ăsta o sa existe mereu în mine.
Am 28 de ani și pare ireal, încă mă simt ca la, să zicem, 19 ani. Dar sunt fămeie măritată la casa ei, și cu doi blănoși adorabili.
Și, sincer, momentan viața e teribil de dulce. Sunt în continuare același copil, dar acum cu posibilități financiare și libertate. Adică un copil fericit.
Am terminat cu școlile pentru totdeauna și pentru mine asta vine ca ridicarea unui bolovan care a stat pe sufletul meu 20 de ani. Prea mulți ani din viață făcând ceva ce, serios, nu mi-a plăcut niciodată. Nu mi-a plăcut școala nici când eram în clasa I și făceam bastonașe, nu mi-a plăcut nici după. Și nu că ar trebui să facă o diferență în validitatea părerii mele, dar am fost elev perfect.
Anul trecut am (re)descoperit cititul și am devorat un număr prea mare de cărți foarte proaste, dar foarte satisfăcătoare.
Doctor Who este și o să rămână serialul meu preferat. Cu atât mai mult cu cât am ajuns și la The Who Shop.
Am călătorit prin locuri și mi-am dat seama că, chiar dacă probabil tuturora le place călătoritul, pentru mine nimic nu se compară cu liniștea și tihna din propriul meu colțișor.
Mi-am făcut toate poftele de toate naturile, fără să mai aștept să-mi înceapă viața.
Am ajuns bună la ce fac, îmi place munca mea, îmi plac și pauzele de la ea.
Îmi plac animalele, în special ale mele, dar și ale altora, pentru ca, în sfârșit, le-am învățat.
O să-mi placă matematica până la sfârșitul lumii.
Îmi plac oamenii mei, prietenii mei, familia mea. Îmi place de cei pe care i-am adunat și păstrat pe lângă mine.
Nu am regrete. O, Doamne, nu am regrete! Aveam regrete și acum nu mai am.