Adică, serios, mai avea cineva senzația că bloggingul e relevant? Îmi amintesc cât de „cool” era acum 10 ani și ce drăguț era să-ți faci prieteni cărora să le comentezi postările și să-i obligi moral să o facă și ei. Și cum vorbeam noi pe Yahoo Messenger când se îngroșa prietenia.
Ideea e că nu pot să fac altceva înafară de a trage chiulul.
Și sunt de pe laptopul de muncă pentru că mă gândeam să mă uit pe niște loguri. Și în schimb intru aici, prima dată după mult timp. Dar am două comentarii anonime la ultimile 2 postări și vreo 200 de comentarii spam la chestii din 2014.
Eu mă plâng aici când am lucruri mai minore. Sau nu minore, dar nu majore, nu frământări de soartă și sens al vieții și nulitate existențială, ci doar când îmi exprim fatalismul referitor la probleme mai superficiale. Asta așa, ca să ofer o explicație pentru lipsa mea.
Mai pe scurt: când nu scriu cu lunile, e ori pentru că totul merge foarte foarte bine, ori pentru că totul merge foarte foarte rău.
Iar de bârfa mondială care e pandemia m-am plictisit acum atât de multe luni.
M-am plictisit de ea aproape la fel de repede cum m-am plictisit de faptul că nu mă mai deplasez până la muncă. Mi-e dor de rutina aia.
Vreau să-mi iau/fac rost de unele lucruri înapoi.
Vreau să nu mai ticăie.
Vreau să mă dezvolt puțin pe niște arii mai cretinogene pentru Ada de la 14 ani și mai potrivite pentru o Ada de 34. Să învăț să comunic. Să învăț să cer. Să învăț să-mi setez niște standarde și reguli și alte abureli de genul ăsta.
Poate mă călugăresc.
Hei, există o parte pe care lucrurile merg bine. Suspicios de bine. Dacă tot am pornit mai devreme cu Ada din trecut și Ada din viitor, te foarte asigur că Ada de acum doi ani nu s-ar fi gândit că lucrurile ar fi putut evolua așa și..
Vreau să dau timpul înapoi cu niște ani. Să fac lucrurile bine. Doamne, am ajuns să fiu genul ăla de om care se gândește la asta
Fine, I'm out.
Buna,
RăspundețiȘtergereCitind acest articol, nu imi vine sa cred ca au trecut atatia ani de cand iti citesc postarile. Da, ai reusit sa imi aduci aminte de vremurile in care blogosfera conta destul de mult, de vremurile cand se legau prietenii in jurul blogurilor, cand comunicam pe Yahoo Messenger. Ce vremuri!
Da, blogger ca platforma se mai merita doar pentru ca e...gratis. In rest, a ramas destul de in urma si iar in maxim 10 ani cred ca o vom vedea inchisa exact ca Yahoo Messenger. In toti acesti ani, s-a migrat de la blog la vlog, dar parca nimic nu mai e la fel.
Teribil de amuzant că nu mă pot conecta să comentez pe propriul meu blog, dar pot să scriu postări.
ȘtergereȘtiu că au trecut mai mult de 3 ani de la acest comentariu, dar cred că acest fapt e emblematic felului în care a ajuns Blogspot.
Oh wow...imi amintesc cum ne "certam" prin comentarii la postarile vechi si/sau le discutam pe mess. Din pacate vermurile s-au schimbat. Cateodata sunt nostalgic si ma gandesc la acele vremuri funny la momentul respectiv si care sunt cringe acum dar parca nu le-as schimba:)). (ma rooog e o mica parte pe care as schimba-o :D)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca exista o parte pe care lucrurile iti merg bine si sper sa te tina mereu.
Welcome the the club of people who want to turn back time:))). Spoiler, nu poti. Poti incerca sa rectifici trecutul pe viitor si lucrurile vor incepe sa fie bine. However, unele actiuni au consecinte de care unii oameni nu pot scapa dar sunt sigur ca asta nu ti se aplica si tie.
Ada calugarita, LOL.
Mă amuză profund să mi te imaginez îmbrăcată în călugăriță...
RăspundețiȘtergere